Mihai Rusu
Sistemul nostru solar este un loc destul de calm în prezent. Dar acest lucru nu a fost întotdeauna așa.
În perioada în care planetele încă se formau, ciocnirile dintre diferitele corpuri mari erau comune și, în cele din urmă, au contribuit la modelarea sistemului pe care îl vedem astăzi.
Noi cercetări arată că Uranus, o planetă rece și ostilă, a fost victima unui impact devastator în acei primi ani și ar putea explica o parte din comportamentul și personalitatea ciudată a planetei.
Uranus se mișcă mult mai diferit decât celelalte planete din sistemul nostru solar, se rotește mult prea oblic.
Astronomii s-au întrebat de mai multe ori cum s-a întâmplat acest lucru, iar simulările efectuate de oamenii de știință de la Institutul de Cosmologie Computatională din Durham ar putea să dea răspunsul în cele din urmă.
“Am rulat mai mult de 50 de scenarii diferite al unui impact folosind un computer super-puternic pentru a vedea dacă putem recrea condițiile care au modelat evoluția planetei”, explică principalul autor, Jacob Kegerreis.
“Rezultatele noastre confirmă faptul că cel mai probabil motivul acestei evoluții este faptul că Uranus a fost implicat într-o coliziune cataclismică cu un obiect de două ori mai mare decât masa Pământului, dacă nu chiar mai mare, lovind-o in zona axei și stabilind în proces evenimentele care au contribuit la crearea planetei pe care o vedem astăzi.”
Ceva absolut uriaș s-a lovit de Uranus când era încă la “tinerețe”, făcând-o să se încline în mod dramatic și să se rotească cu polul sud spre soare.
Impactul ar fi trebuit să fie o lovitură atentă, mai degrabă decât o coliziune, dar contactul era suficient pentru a schimba direcția pe care o îndreaptă axa planetei.
Cercetătorii cred, de asemenea, că coliziunea ar fi putut ajuta la producerea inelelor planetei de praf și a resturilor, și poate chiar și a lunilor sale.
Daunele incredibile cauzate pe Uranus și masele de materie pierdute care au fost produse de prăbușire s-ar fi coagulat într-o minge, iar câmpul magnetic înclinat al planetei ar putea fi rezultatul unei soluții neuniforme a materialului din jurul nucleului său.
Din cauza acestor evenimente petrecute pe Uranus, lumina soarelui ajunge diferit pe suprafața planetei, facându-o să “sclipească”, uneori fiind vizibil, alteori nu, acest lucru fiind provocat de forma atmosferei ce înconjoară planeta, care nu mai corespunde cu poziția de acum câteva miliarde de ani.
